ANGELA SIMILEA - Diva cu voce cristalina (partea a doua ) - 23 Decembrie 2012 - AngelaSimilea-Cantec,Eleganta,Frumusete
  Joi, 2016-12-08, 3:11 AM
Bine aţi venit Vizitator | RSS
 
ANGELA SİMİLEA CANTEC, ELEGANTA Sİ FRUMUSETE
Principală | Înregistrare | Logare
Bine ati venit




İnterviu

Meniu site

Odata

Ovo Music 2013

Statistici

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0
"Online"
3D Live Statistics

Formularul pentru autentificare

Va multumim
zwani.com myspace graphic comments
Thank You graphics

Principală » 2012 » Decembrie » 23 » ANGELA SIMILEA - Diva cu voce cristalina (partea a doua )
11:57 PM
ANGELA SIMILEA - Diva cu voce cristalina (partea a doua )

Sa simti cum cresti, cantand

9 iulie 1946. Este data la care, la doi pasi de Bucuresti, venea pe lume o fetita gingasa care a primit nume îngeresc: Angela. S-a nascut cu un har pe care l-a descoperit înca din copilarie: dragostea pentru cântec.
A "pasit” pe aceasta lume mosita de bunica sa, Anghelu­sa, o femeie maruntica, dar puternica, reper de neuitat pentru doamna muzicii usoare românesti. Cântecul si-a facut loc în viata micutei Angela înca din primii ani ai copilariei, când a descoperit în muzica o mare bucurie. Palatul Elisabeta, resedinta regala cu saloane splendide, ramâne un loc aparte de care Angela Similea îsi aminteste cu drag si, totodata, cu oarecare tristete: "Povestea mea începe la Palatul Elisabeta, unde au lucrat parintii mei pâna la timpul în care puteai fi usor etichetat ca dusman al poporului daca s-ar fi aflat acest lucru. Astfel ca, la scurta vreme dupa ce am dat buna ziua acestei lumi, parintii au fost obligati sa paraseasca acest mediu.
Si atunci, înfruntând greutati teribile, tata si-a gasit un loc de munca unde numai sârguinta l-a învatat sa foloseasca ustensilele grele; iar mama, draga mea mama, pentru a fi sigura de «laptele zilei de mâine», împletea sosetele, fulare, ciorapi. Si… nu sufeream! Universul nostru nu avea dimensiuni mari sau culori sofisticate si, uneori, dorintele simple pareau visuri greu de împlinit, dar domnea o risipa de iubire si armonie. Asta nicicând nu ne-a lipsit”, ne povesteste îndragita interpreta.
Tramvaiul. Cântecul a însotit-o pe Angela Similea de când se stie. Desi era un copil timid, când venea vorba despre muzica, îsi crea o "lume” aparte. Îi placea sa cânte în public, în prezenta multor persoane. "Timpul îsi urmeaza însa cursul, iar anotimpul se instaleaza când îi vine sorocul, indi­ferent de cât suntem sau nu de pregatiti. Poate tocmai de aceea mama era atât de surprinsa si totodata jenata, când, pe la 3 ani, aflându-se în tramvai cu mine, începeam sa cânt.
Dar numai când erau mai multi calatori! Încerca sa ma opreasca, învatatura ei nu era asta, dar oamenii o rugau: «Lasati-o doamna, e atât de scumpa». Pot spune ca acestea au fost primele mele reprezentatii”, continua Angela Similea.
Scena din copac. Dragostea de muzica apare când sentimentul este insuflat de o persoana draga, de o at­mosfera aparte, de locuri unice. Artistii de dincolo de difuzorul radioului au contribuit la crearea unui prim repertoriu. "Vacantele mi le petreceam la bunica materna, într-un loc în care cerul si pamântul se întâlnesc mai devreme la orizont, undeva într-un sat din Dobrogea. Verile aduceau o arsita teribila, însa, copil fiind, si întâlnindu-ma cu toti verisorii mei, nu simteam soarele dogoritor. Astfel ca ziua întreaga ne jucam prinzând vrabiute sau confectionând hainute papusilor de cârpa, din putinele haine pe care bunica si le pastra cu grija într-un cufar.
În alte zile, noi, copiii, însoteam adultii la câmp, pe timpul secerisului. Îmi amintesc ca atunci am facut «cunostinta» cu o pasare mica, cu haina deloc atragatoare, comuna, verisorii mei îndemnându-ma sa-i ascult trilul. Eram întinsa pe pamânt, când, deodata, m-a cutremurat sunetul ce s-a înaltat o data cu zborul ei, undeva în înalt, dincolo de nori; m-am ridicat, am cautat-o, dar nu o mai puteam zari, desi cântul a ramas în aer ca o amprenta a faptului ca a trecut pe acolo. Era ciocâr­­lia! Probabil ca acolo, în natura, pe vremea aceea, când rânduiala era hotarâta numai din cer, chiar si la vârsta copilariei putea fi perceputa o asemenea emotie. Iar mie, care eram un copil docil, timid, simplu, îmi trebuia atât de putin sa ma simt fericita. Eram fericita acolo, de aceea ma si întorceam vara de vara, iar copilaria mea se confunda aproape cu acele locuri. Serile ni le petreceam tot împreuna.
Oboseala unei zile de alergat se razbuna în gradina înmiresmata de fructele coapte, ce «stia» sa alinte obrajii arsi de soare. Tolaniti în voie, amurgul ne oferea tihna racorii. În linistea serii urcam într-un copac si, aflata un pic mai sus de restul lumii, începeam sa cânt. Cântam de toate. O data ce difuzorul a adus în casele tuturor vocea radioului, ascultam tot ce se transmitea pe atunci. Iar «repertoriul» meu era alcatuit în consecinta. Simteam o stare speciala, de bucurie, cântând. Am început sa constientizez ca îmi placea sa le cânt. Parca simteam cum cresc, cântând. Dar nu visam la mai mult, nu stiam”, îsi aminteste cu nostalgie interpreta.

Bunica

Vocea si cântecul bunicii sale au ramas în min­tea si în sufletul Angelei dincolo de trecerea anilor si au însotit-o pretutindeni. O voce care urca alaturi de ea, pe scena, ca un înger pazitor. "Se întâmpla câteodata în noapte sa aud un glas, din care nu întele­geam prea multe: putea fi plâns sau cânt.
Tonul sau însa ma învaluia în stari pe care nu le mai traisem pâna atunci. Ma apropiam de prispa casei, pe lânga perete, ca sa nu stric vraja. Si acolo o gaseam pe bu­nica. Cânta. Desi nu i-am vazut niciodata fata, stiam ca plânge. Cânta si plângea. Întreaga mea viata m-am întors de mii de ori la aceste clipe, dar niciodata nu le-am deslusit magia. Bocetul ei a ramas si acum la fel ca la început. Îl port aici, în suflet, si chiar si acum, urcând pe scena, simt ca ea este aici, cu mine. E uluitor cum poti pricepe fara sa stii, si cum o anumita stare te poate conduce o viata întreaga, ca o paza buna”, continua pe firul amintirilor Angela Similea.
Pianul imaginar. Prima întâlnire cu pianul a avut un prolog tipic, pe care ni-l povesteste cu amuzament îndragita artista. "Una dintre colegele de scoala, Corina, având posibilitati de studiu acasa, învata pianul. Îmi amintesc cum îmi spunea ca nu ne putem juca împreuna, pentru ca are ora de pian.
Si atunci, o forta mai puternica decât mine, atrasa de chemare cu siguranta, ma determina sa ma ascund sub fereastra ei. Ghemuita, cu ochii închisi, ascultam acest instrument si ABC-ul sau. Unul dintre visurile mele de copil a fost sa am un pian. În vremurile acelea era imposibil sa le cer parintilor mei asa ceva. Si atunci am gasit o solutie: pe stinghia mesei din bucatarie mi-am desenat clapele si «ma acompaniam».”

Model

La radio, Angela asculta melodiile cântate cu patos de interprete care au ramas în cartea de aur a muzicii românesti. Dintre toate însa, Maria Tanase a ocupat un loc aparte, iar întâlnirea cu aceasta ramâne o amintire inestimabila. "Într-o zi, parintii au venit sa ma ia de la scoala, spunându-mi ca mergem la un spe­ctacol. Am plecat în uniforma, eram un pic jenata din cauza asta, dar, fiind o surpriza, iar eu iubind surprizele de când ma stiu, nu am zabovit foarte mult, pe necaz. Am ajuns la Sala Palatului, unde era un concert de muzica populara.
M-am asezat pe strapontina, alaturi de tata, si urmaream derularea spectacolului. Îmi placea sa vad artistii pe scena, îmi era drag sa aplaud dupa fiecare cântec. Însa, deodata, s-a întâmplat ceva: pe scena a pasit o femeie superba, des­pre care nu am fost sigura ca nu e doar în închipuirea mea. Pasea, si parca plutea. Înainta catre centrul scenei, iar în urma ei o trena imensa din voal nu se mai sfârsea. Era drapelul nostru, pe care îl avea prins pe umeri. Când a început sa cânte am trait navalnicia unui sentiment ce m-a coplesit, am fost atât de impresionata, de fascinata, încât imediat dupa aceea am uitat instantaneu tot ce a cântat. Am ramas cu imaginea ei si cu impactul glasului ei asupra mea. Era Maria Tanase care a devenit din clipa aceea modelul meu de daruire!”

Mentori

"În liceu, profesorul de muzica Marin Teofil a recunoscut la mine calitati muzicale deosebite si, desi eram solista a corului, a simtit ca nu e suficient pentru mine si m-a prezentat compozitorului George Grigoriu. Acesta m-a ascultat si la rândul sau m-a îndrumat catre profesoara Florica Orascu. Dumneaei a fost mentor multor colegi din generatia mea: Aura Urziceanu, Dida Dragan, Mirabela Dauer, Gabriel Dorobantu, Olimpia Panciu, Dorin Anastasiu si altii. Am lu­crat superb împreuna. Maniera în care lucra cu noi era impecabila, nemaivorbind de faptul ca îl aveam profesor corepetitor pe Marius Teicu. Doamna Orascu se preocupa de viitorul nostru, si invita la clasa compozitori, realizatori de emisiuni de televiziune, oameni de radio, regizori, sa ne asculte”, îsi aminteste Angela Similea. Asa l-a cunoscut pe Marcel Dragomir sau pe Titus Munteanu. Cum era ascultatoare, serioasa si extrem de muncitoare, era iubita de profesoara sa.
"Educatia pe care o primisem îsi spunea cuvântul; întelesesem ca trebuie sa îmi alcatuiesc mai întâi caramida si numai dupa aceea sa încerc sa îmi construiesc o casa din ea. Doamna Orascu încerca sa ne îndrume spre a ne gasi modul de exprimare, fara sa ne impuna un tip de atitudine sau altul. Nu aveam voie sa imitam, doar atunci când ne jucam. Aici, Olimpia Panciu si Gabi Dorobantu erau maestri”.
Cerbul de argint. Competitiile la care a participat nu si-au adus de fiecare data roadele. A fost premiata la mai multe concursuri, dar, în 1970, anii de studiu si-au spus cuvântul, iar cariera muzicala a interpretei a prins contur. "În perioada aceea am început sa merg la tot felul de concursuri, festivaluri. La unele eram premianta, iar la altele nu treceam de preselectie (de pilda la Mamaia’69). Dar în 1970, sortii au hotarât sa particip la Festivalul International Cerbul de Aur de la Brasov.
O data cu obtinerea Cerbului de Argint tot ce nu îndraznisem sa visez începea sa mi se deschida într-o lume în care eu credeam, copil fiind, ca nu am acces. Dar, cum spuneam si mai devreme, când se coace timpul, rodul se culege. Venise vremea…”, îsi aminteste cu nostalgie interpreta.

Iubita de public

În urma cu trei ani, îndragitul interpret si compozitor Ovidiu Komornyik, a început o frumoasa colaborare cu Angela Similea. Au lansat împreuna albumul "Lumea mea”, care se bucura de un mare succes.
Ovidiu Komornyik a întâlnit-o pentru prima oara pe doamna muzicii usoare în anul 1991, pe când artistul se afla în postura de concurent la sectiunea interpretare, la Festivalul International Bucuresti ’91. "Atunci am vazut-o în cabina si am salutat-o. M-a salutat, era foarte amabila cu toti concurentii de la interpretare. Fireste, ca orice român, am admirat-o si eram fascinat de fiecare aparitie a ei. Pentru ca era si este o femeie foarte frumoasa si cânta foarte frumos, si întreaga familie o admira foarte tare”, îsi aminteste cu bucurie Ovidiu Komornyik.
Proiect. Colaborarea celor doi artisti a început în 2003, când au convenit sa creeze un album împreuna.
Proiectul a fost minutios pus la punct cu atât mai mult cu cât momentul a coincis cu revenirea îndragitei interprete dupa mai multi ani în care a stat departe de scena. "S-a întâmplat în Germania, când ma aflam într-un turneu cu Angela Similea. Împreuna cu noi se aflau: regretatul Dan Spataru, Tamara Buciuceanu si Sofia Vicoveanca. Atunci am plecat împreuna cu avionul si am discutat sa facem un proiect împreuna. Eu în acea perioada comandasem aparatura în Germania pentru studio, dar a mai durat un pic, pentru ca n-am avut locatia. În 2004 s-a nascut primul cântec: «Mi-ai spus adio». A fost primul artist al casei de productie si sunt tare mândru ca am început cu vârful muzicii românesti. S-a muncit mult la acel disc si la revenirea Angelei Similea, pentru ca ea luase o pauza de câtiva ani, o pauza binemeritata, cum orice artist are nevoie. Dupa un an de zile am lansat discul, care s-a bucurat si se bucura în continuare de mare succes.
Piesa «Mi-ai spus adio» a fost declarata melodia anului la postul national de radio”, continua Ovidiu Komornyik.

Daruire

Daca pe scena artista Angela Similea stie sa daruiasca din suflet pentru sufletul publicului, dincolo de sala de spectacole ramâne acelasi om cald si sensibil. Despre aceasta latura a omului Angela Similea ne vorbeste Ovidiu Komornyik: "În tot acest timp am cunoscut omul Angela Similea, care mi-a intrat în suflet si mai tare. Are foarte multe idei, e foarte tonica, de multe ori o invidiez pentru energia pe care o are, pentru ca eu nu am energia pe care o are ea. În afara de sensibilitatea care o caracterizeaza, are si partea pragmatica. Atunci când trebuie sa puna ceva la punct, imediat stie ce are de facut.
Am învatat de la ea foarte multe lucruri, inclusiv din experienta ei de scena. De pilda, cu cât apari mai rar, cu atât publicul te doreste mai mult. Noi nu facem câte doua discuri pe an, cu toate ca piese am avea…
Facem ceva astazi, ascultam a doua zi, nu ne mai place, încercam sa modificam. Se munceste foarte mult. Suntem înconjurati de prieteni foarte obiectivi. Ei nu cad pe spate, ne privesc foarte critic si ne spun ce nu le-a placut. Si tinem cont”.
Neschimbata. Angela Similea are înca foarte multe de spus. "E un om neschimbat. Are un echilibru în viata ei… fara excese, fara nopti nedormite, si toata lu­mea se mira de felul în care arata. O vecina de-a mea ma întreba: «Câti ani are Angela Similea?» Si-i raspund: «Sa aiba vreo patruzeci si ceva…» «Cum sa aiba patruzeci si ceva, ca eu am cinzeci de ani si eram copil când o ascultam», mi-a replicat aceasta. E plina de viata, de idei, e deschisa spre nou. Ce m-a impresionat foarte tare este felul în care se pregateste pentru studio. Îi dau piesa si, pur si simplu, dupa câteva zile îmi da telefon ca vrea s-o im­prime. Si vine si-o imprima cap-coada, fara sa spuna «nu mi-a placut acolo sau dincolo». Eu chiar i-am spus: «Daca toti ar fi ca tine, studiourile ar da fa­liment, pentru ca totul merge foarte repede».



Vizualizări: 333 | Adăugat de: gratmariela | Rating: 5.0/1
Total comentarii : 2
2  
I HAPPY TOO!!!SEE YOU SOON !!!

1  
THANK YOU,  WE HOPE THAT THIS DREAM BECAME TRUTH !!!

Prenume *:
Email *:
Cod *:
Ne gasiti şi aici

Baia Mare 2014

Traiesc

Ora exacta

Slideshow

İnterviuri

Audio
Block content

Util

Cantec şi ruga


Copyright MyCorp © 2016

Creatorul de site-uriuCoz